Jeux d'enfants

Philippe rombi mieux que vie poursuite- download

found at bomb-mp3 search engine

Vita de Vie

Ieri seara, primul meu concert Vita de Vie. Am ajuns la locul cu pricina si am cautat o prietena care mai mult sau mai putin avea masa. Am gasit-o si sa zicem ca am reusit sa mai indesam 4 scaune la masa deja superaaglomerata. Atmosfera de stup -mic, inghesuit da' plin de viata; pe scurt, genu' meu de loc :D .

Asadar, stateam "la masa" foarte chill si iata-l pe solist la 20 cm in fata mea. Frumoasa priveliste, n-am ce comenta; si el statea la fel de chill in timp ce-si aprindea o tigara.

Apoi a inceput concertul si lumea sa se dezlantuie. Cum spuneam, mic, inghesuit, dar foarte tare frate! Ma rog, lumea asta de care vorbesc chiar se dezlantuia asa ca am fost nevoita sa mai fac si naveta masa-"scena". In orice caz, am ajuns si in primul rand, alaturi de -il voi numi- "S" chiar inainte sa inceapa melodia cea mai la suflet -VARZA- si de aceasta data tot fata in fata cu solistul, dar mai important cine era alaturi...

Pe scurt, s-a meritat.

Another Obsession

Fashion Obsession

Cateva cuvinte

Ce-ar fi de zis e ca trio-ul nu e o formula atat de fericita...

It feels good

Santogold - Shove it (feat. Spankrock)

Adolescenta. Pe cat de dicficila pe atat de incitanta! Ce poate fi mai interesant decat ea?! Prima data cand tii o bere in mana de unul singur si nu gusti ca mucosu de la taica'tu iar alcoolul incepe sa-ti contamineze rapid sangele; te prinde un val slab de ameteala de la primele inghitituri, caci pe venele tale sta pecetea de extra virgine. Si Zbang! Primul pas e facut, teci la urmatorul; tigara te asteapta. Ori esti tentat tu, ori te poftesc amicii. Totu' merge ca pe banda, dar tie iti place si atunci ce mai conteaza. Si apoi mai e muzica, adopti si tu un stil; Dupa asta ce-ar mai putea urma decat sa te dezvirginezi, si cu asta brusc observi ca ai marcat fiecare punct "important" al adolescentei.

Si ce-i cel mai important din toate astea? -Iti spun eu: traiesti si tu pentru prima oara, si faptul ca ai ajuns sa iei si tu niste decizii pentru tine, -bune sau rele, nici nu mai conteaza- te satisface. Incepi sa prinzi gustul iar viata ta se transforma intr-o goana spre satisfacere. E doar inceputul...

Un Sfarsit vine cu Un Inceput

17:42 Probabil imi va lua ceva timp sa scriu postarea asta pentru ca adesea ma razgandesc in ceea ce preivesc ideile dar altfel nu se prea poate.Si sa revin la ce vroiam sa spun.

Ceea ce scriu ma reflecta pe mine, dar oare ceea ce e scris se observa ca fiind parte din autorul sau? Imi place sa cred despre om ca e precum o opera de arta: se naste, trece prin multe schimbari, si in cele din urma e gata.

Urmatoarea idee: nu-mi plac oamenii care n-au pic de latura artistica, care sunt complet mediocri si nici cei care exagereaza. Cum s-ar spune: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Si legat de om ca o opera de arta e si o parte buna, cea in care ne schimbam dupa bunul plac si partea buna-rea care e legata de conjunctura.

Ei, si iata-ma in fata unor schimari pe care poate ca de mult am vrut sa le fac dar am ezitat; si dupa cum se spune: nimic nu e sa dureze o vesnicie.

Ceva frumos

De ce lumea in care traim e atat de superficiala?

Despre ganduri si nu numai

Sunt atatea lucruri despre care as putea sa vorbesc (sa scriu) si totusi cand sunt pusa in fata faptului se manifesta acel trac, de cele mai multe ori incontrolabil. Am realizat de mult timp lucrul asta si am incercat prin diverse cai sa-l remediez. Si pentru ca fiecare lucru are un motiv, m-am intrebat "de ce?", iar cateva din raspunsurile care mi-au venit ar fi: nesiguranta, incertitudine chiar lipsa de incredere. Dar pentru ca toate lucrurile sa aibe un sfarsit bun se cer trei pasi: constientizare, admitere si in final schimbare. In orice caz cred ca cea mai importanta e dorinta de schimbare si sa nu uitam de efectul placebo. Despre efectul placebo as putea spune ca este o ecuatie cu mai multe necunoscute care presupune sa crezi in ceva ca si cand acel ceva ar exista deja.

Pentru ca gandurile si imaginatia pot face la fel de multe, daca nu si mai multe decat logica si stiinta iar in opinia mea toate raspunsurile le vom afla in momentul in care ele vor fi imbinate in proportiile potrivite.

Muzica din nou

Until The Morning - Thievery Corporation

Interact

Noapte + muzica buna

the sapphires - baby it s you

Ma dau cu parerea

Citeam pe diverse bloguri si am realizat ca majoritatea "blogarasilor" de varsta mea si nu numai, se dau cu parerea despre cate ceva. Eu, pana in momentul de fata am evitat sa fac asta. De ce? Pentru ca am avut tupeul sa pretind ca alte lucruri ar fi mai importante. In orice caz, mare tupeu -rusine mie-. Ceea ce eu incercasem sa fac era o mica si naiva filozofie dar fara sa ma gandesc la publicul tinta si de fapt fara sa ma gandesc la cineva. O facusem pentru mine -cat egoism!-, ca mai apoi -ce razgandita!- sa-mi doresc sa nu scriu ceva doar pentru mine ci sa impartasesc oarecum conceptiile mele. Oricum, daca punem problema publicului atunci cu siguranta tentativa mea de blog e esuata. Din nou intrebarea este: de ce? Iar raspunsul: pentru ca -sa fim seriosi- cine mai are cheful si rabdarea in zilele de azi sa citeasca cate o idee filozofica inseamna ca fara doar si poate a ajuns la refuz cu jocurile, tv-ul, fotbalul sau eu stiu ce alta activitate de genu'; si nu, clar la refuzul acestor forme de divertisment, relaxare sau placere e cam greu sa ajungi, nu-i asa? (intrebare retorica)

Revenind, am zis ca ma dau si eu cu parerea (ceea ce e mai sus e explicatia). Si daca tot o fac, s-o fac ca la carte -zic-!

Asadar, citeam pe un blog urmatorul lucru: "Poşta Română oferă, după părerea mea, cele mai proaste servicii posibile.". "Proaste" ingrosat in mod intentionat de catre persoana care s-a dat cu parerea. Acum e randul meu. Trebuie sa admit ca m-a impresionat scrisul -corect gramatical, de altfel- si prezenta diacriticelor care aratau totusi un grad de pricepere. Acum continutul. Exagerare, hiperbola. Si vine numaidecat intrebarea: cator si caror tari i-ai mai incercat personal serviciile postale? A doua intrebare are sens in cazul in care prima are un raspuns plauzibil, si anume: ai incercat serviciile postale ale tuturor tarilor si statelor astfel incat sa ajungi la concluzia respectiva? Raspunsul este mai mult decat probabil negativ. In orice caz, nu apar calitatea serviciilor romanesti dar imi displac oamenii care fac afirmatii fara habar sau fara rost.

Mai important ca

Trecut de ora 2

Noapte. Doar eu si lumina monitorului. Gandurile ceva mai limpezi. Aerosmith...-nu mai ascultasem de mult. Dulce nostalgie prezenta - asa-mi place s-o numesc-. Imi plac noptile racoroase cu cerul incarcat de stele, drumul cu trenul, avionul sau masina toate pentru mine au farmec atata vreme cat e noapte si linistea prezenta, cand universul iti aude mai clar gandurile si mai ales tu insuti incepi sa percepi in alte feluri viata. Nu vacanta e cea de care aveam nevoie, ci de o astfel de noapte; sunt acasa...camera mea, etajul 7 dar cu toate acestea pot sa aud freamatul valurilor ce se sparg pe stanci si scanteiaza in lumina lunii iar totul se invaluie in atmosfera selenara. Astept Expresul spre lumina...

Incertitudini. Frica. Tel.

E tarziu, sau mai bine zis foarte devreme. E trecut de 1. Oficial asta e prima zi de vacanta, dar ca sa fiu sincera nu simt entuziasmul de alta data ci mai degraba un sentiment apasator. Cred ca de vina ar fi maturizarea iar acel gand legat de viitor in care nu ti se mai da pe tava tot ce ai nevoie si momentul in care trebuie tu insuti sa-ti procuri, cand iti spui ca scopul scuza mijloacele iar viata se transpune brusc intr-o jungla salbatica, imi da de-a dreptul fiori. Aplic zilnic efectul autoconvingerii in multe privinte pentru ca tin prea mult la telurile mele si nu vreau sa le pierd odata cu mine in abisul plin de incertitudini. Concluzia mea ar fi ca doar oamenii fara teluri nu au frica de viitor dar nici nu au un motiv pentru care sa se mai trezeasca. Un om fara vise nu are nimic, un om cu vise are deja jumatate iar un om care si-a implinit visele e aproape de sfarsit. Un sfarsit demn de toata lauda!

Gand. Schimbare.

Ma gandeam de ceva vreme la o resuscitare a acestui blog. Motivul pentru care l-am creat inca imi este incert, iar motivele pentru care nu am o activitate continua ar fi prea multe de enumerat. In ultima vreme m-am schimbat destul de mult conceptiile despre viata si oameni, fiind influentata de diversi factori; oricum pentru cine poate trece de la o prima citire la o analiza mai aprofundata va intelege mai bine urmatoarele citate.

• Iti creezi propriul univers pe masura ce traiesti. -W. Churchill
• Fa primul pas cu incredere. Nu trebuie sa vezi intrega scara. Pur si simplu paseste. -M. L. King
• Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit. -Buddha
• Imaginatia este totul. Este puterea de previziune a ceea ce va urma in viata. -A. Einstein
• Orice lucru conceput de minte poate fi realizat. -C. Stone
• Rezistenta impotriva unui lucru il face sa persiste. -C. Jung
• Fie ca gandesti ca poti, fie ca gandesti ca nu poti, oricum ai dreptate. -H. Ford
• Urmeaza-ti fericirea si universul iti va deschide usi acolo unde erau doar ziduri. -J. Campbell
• Daca ne-am da seama de cat de puternice sunt gandurile noastre, nu am mai avea nici un gand negativ.
• Ceea ce simti este oglinda perfecta a devenirii tale.

Amalgam

Placebo

M-am trezit cu o impresie, si anume ca omul(normal) incearca in viata sa se autocunoasca si sa se formeze pana cand atinge forma finala. Ma aflu departe de forma finala, la inceputul existentei mele (cred si sper :)) ) iar muzica pe care o ascult in momentul de fata imi propulseaza literele spre capatul randului. Ma las purtata de linia melodica pe care versurile se potrivesc atat de bine si carora nu le dau mare bagare de seama, caci m-am lasat hipnotizata…(Placebo). Prind din zbor cuvinte si-apoi reflectez usor asupra lor. Se schimba melodia iar starea mea se muleaza ca o manusa pe ea, inghitindu-ma. Gandurile-mi zboara departe…unde?! Nu stiu. Poate o alta lume.

Vis

Nu era dimineata. Nici seara nu era. Era zi, si...era bine. Vantul sufla printre crengile noduroase si lipsite de frunze. Parea pustiu...si totusi nu era asa. Admiram de sus peisajul in timp ce pe pielea-mi se rasfrangea caldura molatica a soarelui din timpul iernii. Ceva imi atinsese umarul...o atingere ca cea a unei petale. Fiori treceau de-alungul bratului meu precum o panglica spiralata. Nu mai simteam vantul rece acum, ci doar o adiere placuta si calda imbinata cu o mireasma specifica...rasuflarea ta...