E tarziu, sau mai bine zis foarte devreme. E trecut de 1. Oficial asta e prima zi de vacanta, dar ca sa fiu sincera nu simt entuziasmul de alta data ci mai degraba un sentiment apasator. Cred ca de vina ar fi maturizarea iar acel gand legat de viitor in care nu ti se mai da pe tava tot ce ai nevoie si momentul in care trebuie tu insuti sa-ti procuri, cand iti spui ca scopul scuza mijloacele iar viata se transpune brusc intr-o jungla salbatica, imi da de-a dreptul fiori. Aplic zilnic efectul autoconvingerii in multe privinte pentru ca tin prea mult la telurile mele si nu vreau sa le pierd odata cu mine in abisul plin de incertitudini. Concluzia mea ar fi ca doar oamenii fara teluri nu au frica de viitor dar nici nu au un motiv pentru care sa se mai trezeasca. Un om fara vise nu are nimic, un om cu vise are deja jumatate iar un om care si-a implinit visele e aproape de sfarsit. Un sfarsit demn de toata lauda!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu