luni, 5 ianuarie 2009

Vis

Nu era dimineata. Nici seara nu era. Era zi, si...era bine. Vantul sufla printre crengile noduroase si lipsite de frunze. Parea pustiu...si totusi nu era asa. Admiram de sus peisajul in timp ce pe pielea-mi se rasfrangea caldura molatica a soarelui din timpul iernii. Ceva imi atinsese umarul...o atingere ca cea a unei petale. Fiori treceau de-alungul bratului meu precum o panglica spiralata. Nu mai simteam vantul rece acum, ci doar o adiere placuta si calda imbinata cu o mireasma specifica...rasuflarea ta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu