M-am trezit cu o impresie, si anume ca omul(normal) incearca in viata sa se autocunoasca si sa se formeze pana cand atinge forma finala. Ma aflu departe de forma finala, la inceputul existentei mele (cred si sper :)) ) iar muzica pe care o ascult in momentul de fata imi propulseaza literele spre capatul randului. Ma las purtata de linia melodica pe care versurile se potrivesc atat de bine si carora nu le dau mare bagare de seama, caci m-am lasat hipnotizata…(Placebo). Prind din zbor cuvinte si-apoi reflectez usor asupra lor. Se schimba melodia iar starea mea se muleaza ca o manusa pe ea, inghitindu-ma. Gandurile-mi zboara departe…unde?! Nu stiu. Poate o alta lume.
Fix cand am inceput sa-ti citesc postarea mi s-a schimbat melodia in winamp si anume Placebo...faza e ca in playlistu actual am o singura melodie de-a lor :|
RăspundețiȘtergereplacebo da dependenta, e the most pleasant infection. sunt si eu big fan of them. cat despre forma finala.. cred ca ce vrei tu sa spui e mai degraba desavarsire..cred ca omul tanjeste spre desavarsire and when it comes close to it, he gives up. de asta suntem noi ceva mai putin decat nemuritori, dependenti de somn, ceas si frica. app mergi la concert? vin pe 21 iunie in romania.
RăspundețiȘtergere